afundătură - explicat in DEX

afundătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură.

afundătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Văgăună. – Din afunda + suf. -(ă)tură.

afundătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
afundătúră f., pl. urĭ. Adîncătură, depresiune: pe cîmpu acesta-s multe afundăturĭ. Rezultatu afundăriĭ, cufundătură: dintr' o singură afundătură a ajuns la fundu apeĭ.

afundătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afundătúră (rar) s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri

afundătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). — Afunda + suf. -ătură.