afunda - explicat in DEX

afunda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum).

afunda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
afundá (afúnd, afundát), vb. – 1. A adînci. – 2. A scufunda. – 3. (refl.) A cădea la fund. – Mr. afundu, afundare. De la fund. Der. directă din lat. affundāre pare a se baza pe prezența it. affondare (sard. affundare), v. fr. afonder, v. sp. afondar, port. afundar (Pușcariu 36; Pascu, I, 89; REW 269); este însă posibil ca toate cuv. rom. să fie der. neol., cum remarcase deja REW. – Der. afundător, s. m. (scufundător); afundătură, s. f. (ascunzătoare); afundiș, s. n. (adîncime); afunzime, s. f. (adîncime, prăpastie).

afunda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) cufunda (într-un lichid). 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări; a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. 3. Refl. A se face mai adânc, a se adânci. – Lat. affundare (< ad + fundum).

afunda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă

afundà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afundà v. 1. a împinge până la fund, a băga afund: în prăpastie îl afundă; 2. a intra afund sau a pătrunde: s’afund’ mereu în taina nopții AL.; 3. fig. a peri din ochi, a dispare: în văzduh s’au afundat AL. [Lat. AFFUNDARE].

afunda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. — Lat. affundare (< ad + fundum).