afunda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFUNDÁ, afúnd, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda.
2. Refl. A pătrunde adânc;
fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦
Fig. A se cufunda într-o acțiune. –
Lat. affundare (<
ad + fundum).
afunda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)afundá (afúnd, afundát), vb. –
1. A adînci. –
2. A scufunda. –
3. (
refl.) A cădea la fund. –
Mr. afundu, afundare. De la
fund. Der. directă din
lat. affundāre pare a se baza pe prezența
it. affondare (
sard. affundare),
v. fr. afonder, v. sp. afondar, port. afundar (Pușcariu 36; Pascu, I, 89; REW 269); este însă posibil ca toate
cuv. rom. să fie
der. neol., cum remarcase deja REW. –
Der. afundător, s. m. (scufundător);
afundătură, s. f. (ascunzătoare);
afundiș, s. n. (adîncime);
afunzime, s. f. (adîncime, prăpastie).
afunda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFUNDÁ, afúnd, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) cufunda (într-un lichid).
2. Refl. A pătrunde adânc;
fig. a se pierde în depărtări; a dispărea. ♦
Fig. A se cufunda într-o acțiune.
3. Refl. A se face mai adânc, a se adânci. –
Lat. affundare (<
ad + fundum).
afunda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afundá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
afúndăafundà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afundà v.
1. a împinge până la fund, a băga afund:
în prăpastie îl afundă; 2. a intra afund sau a pătrunde:
s’afund’ mereu în taina nopții AL.;
3. fig. a peri din ochi, a dispare:
în văzduh s’au afundat AL. [Lat. AFFUNDARE].
afunda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFUNDÁ, afúnd, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda.
2. Refl. A pătrunde adânc;
fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦
Fig. A se cufunda într-o acțiune. —
Lat. affundare (<
ad + fundum).