aftă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din
fr. aphte, lat. aphtae.aftă (Dicționar de neologisme, 1986)ÁFTĂ s.f. (
Med.) Ulcerație superficială, dureroasă, localizată pe mucoasa gurii sau a faringelui. [< fr.
aphte, cf. gr.
aphta].
aftă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aftă, afte s. f. gură
aftă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁFTĂ s. f. ulcerație superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală. (< fr., gr.
aphte)
aftă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁFTĂ, afte, s. f. Ulcerație superficială și dureroasă, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui. –
Fr. aphte (
lat. lit. aphtae).
aftă (Dicționaru limbii românești, 1939)*áftă f., pl.
e (lat.
aphta, d. vgr.
áphta, aftă, d.
apto, prind, inflamez).
Med. Mică ulcerațiune (pușchea) care se face pe membranele mucoase ale guriĭ orĭ ale faringeluĭ. V.
mărgăritar.aftă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)áftă s. f.,
g.-d. art. áftei; pl. áfte