aferentație - explicat in DEX

aferentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFERENTÁȚIE s. f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuroni centrali. – Din fr. afférentation.

aferentație (Dicționar de neologisme, 1986)
AFERENTÁȚIE s.f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. [< fr. afférentation].

aferentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFERENTÁȚIE s. f. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali. (< fr. afférentation)

aferentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aferentáție (-ți-e) s. f., art. aferentáția (-ți-a), g.-d. aferentáții, art. aferentáției

aferentație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFERENTÁȚIE s. f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. — Din fr. afférentation.