aerotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérotechnique.aerotehnică (Dicționar de neologisme, 1986)AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcției aerodinelor pe baza datelor teoretice și experimentale. ♦ Tehnica
condiționării aerului. [Gen.
-cii / < fr.
aérotechnique].
aerotehnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerotéhnică s. f.,
g.-d. art. aerotéhniciiaerotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. — Din
fr. aérotechnique.