aeroterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului
1 (de munte). [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérothérapie.aeroterapie (Dicționar de neologisme, 1986)AEROTERAPÍE s.f. Metodă de tratare a unor boli constând din expunerea corpului la aer. [Gen.
-iei. / < fr.
aérothérapie, cf. gr.
aer – aer,
therapeia – îngrijire].
aeroterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROTERAPÍE s. f. metodă de tratament al unor boli bazată pe aerul curat. (< fr.
aérothérapie)
aeroterapie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROTERAPÍE s. f. Tratarea anumitor boli cu ajutorul aerului. –
Fr. aérothérapie (<
gr.).
aeroterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeroterapíe s. f.,
art. aeroterapía; g.-d. aeroterapíi; art. aeroterapíeiaeroterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului
1 (de munte). — Din
fr. aérothérapie.