aeros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (
Înv.) Aerian (
2). [
Pr.:
a-e-] –
Aer1 +
suf. -os.aeros (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Rar) Foarte gingaș. – Din
aer1 +
suf. -os.aeros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerós (
înv.)
adj. m.,
pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáseaeros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aeros a. aerian:
este mândră și ușoară ca un flutur aeros BOL.
aeros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (
Înv.) Aerian (
3). —
Aer1 +
suf. -os.