aeroscop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROSCÓP, aeroscoape, s. n. Aparat cu care se colectează praful din aer
1 pentru a putea fi examinat la microscop. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aéroscope.aeroscop (Dicționar de neologisme, 1986)AEROSCÓP s.n. Aparat cu care se colectează praful din aer pentru a putea fi supus unui examen microscopic. [< fr.
aéroscope, cf. gr.
aer – aer,
skopein – a privi].
aeroscop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl.
aeroscoápeaeroscop (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROSCÓP s. n. aparat cu probe de aer, supuse unui examen microbiologic. (< fr.
aéroscope)
aeroscop (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROSCÓP, aeroscoape, s. n. Aparat cu care se colectează praful din aer pentru a fi examinat la microscop. –
Fr. aéroscope.aeroscop (Dicționaru limbii românești, 1939)*aeroscóp n., pl.
-oape (d.
aer 1 și
-scop din
micro-scop). Instrument care culege prafu din aer si-ĭ determină cantitatea și compozițiunea.
aeroscop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROSCÓP, aeroscoape, s. n. Aparat cu care se colectează praful din aer
1 pentru a putea fi examinat la microscop. — Din
fr. aéroscope.