aeroplancton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROPLANCTÓN, aeroplanctoane s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. [
Pr.:
a-e-] – Din
germ. Aeroplankton.aeroplancton (Dicționar de neologisme, 1986)AEROPLANCTÓN s.n. Plancton care trăiește în aerul atmosferic. [< germ.
Aeroplankton, cf. gr.
aer – aer,
planktos – rătăcitor].
aeroplancton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeroplanctón (-ro-planc-ton) s. n.
aeroplancton (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROPLANCTÓN s. n. planctonul din aerul atmosferic. (< germ.
Aeroplankton)
aeroplancton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROPLANCTÓN s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. – Din
germ. Aeroplankton.