aeronautic - explicat in DEX

aeronautic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéronautique.

aeronautic (Dicționar de neologisme, 1986)
AERONAÚTIC, -Ă adj. Referitor la aeronautică, de aeronautică. [< fr. aéronautique].

aeronautic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice

aeronautic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AERONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la aeronautică. II. s. f. tehnica construirii și conducerii aeronavelor, precum și a navigației aeriene. (< fr. aéronautique)

aeronautic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, adj. Care aparține aeronauticii, privitor la aeronautică. – Fr. aéronautique.

aeronautic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aeronaútic saŭ -náŭtic, -ă adj. (aer și nautic). De aeronaut. De aerostat. S. f. Știința aeronautuluĭ.

aeronautic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, adj. 2. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéronautique.

aeronautic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] — Din fr. aéronautique.