aeronaut - explicat in DEX

aeronaut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéronaute.

aeronaut (Dicționar de neologisme, 1986)
AERONAÚT, -Ă s.m. și f. Cel care conduce (sau călătorește cu) un vehicul aerian. [< fr. aéronaute, cf. lat. aer – aer, nauta – navigator].

aeronaut (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AERONAÚT, -Ă s. m. f. cel care conduce un vehicul aerian. (< fr. aéronaute)

aeronaut (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce (sau care călătorește cu) un vehicul aerian. – După fr. aéronaute (< gr.).

aeronaut (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aeronáut m. (aer și naut din argonaut). Cel ce călătorește în aerostat. – Fals -naút.

aeronaut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aeronaút s. m., pl. aeronaúți

aeronaut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aeronaut m. cel ce se ridică în aer cu un balon.

aeronaut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. — Din fr. aéronaute.