aeromobil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROMOBÍL, aeromobile, adj.,
s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer
1.
2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer
1. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aéromobile.aeromobil (Dicționar de neologisme, 1986)AEROMOBÍL s.n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer. [< fr.
aéromobile, cf. lat.
aer – aer,
mobilis – mișcător].
aeromobil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeromobíl1 adj. m., pl.
aeromobíli; f.
aeromobílă, pl.
aeromobíleaeromobil (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROMOBÍL, -Ă I.
adj., s. n. (solid) care se poate menține și deplasa în spațiu. II. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului. (< fr.
aéromobile)
aeromobil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROMOBÍL, aeromobile, s. n. Aeronavă –
Fr. aéromobile.aeromobil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj.,
s. n. 1.
Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer
1.
2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer
1. – Din
fr. aéromobile.aeromobil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeromobíl2 s. n.,
pl. aeromobíle