aerometrie - explicat in DEX

aerometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului¹ și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérométrie.

aerometrie (Dicționar de neologisme, 1986)
AEROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. [Gen. -iei. / < fr. aérométrie, cf. gr. aer – aer, metron – măsură].

aerometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AEROMETRÍE s. f. ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice. (< fr. aérométrie)

aerometrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AEROMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor. – Fr. aérométrie.

aerometrie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aerometríe f. (aer și metrie). Știința proprietăților fizice ale aeruluĭ.

aerometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aerometríe (-me-tri-) s. f., art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei

aerometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului¹ și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. — Din fr. aérométrie.