aerogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir.
2. Scrisoare pentru poșta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérogramme.aerogramă (Dicționar de neologisme, 1986)AEROGRÁMĂ s.f. Scrisoare pe un imprimat francat pentru poșta aeriană cu un format special. [< fr.
aérogramme].
aerogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROGRÁMĂ s. f. 1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poșta aeriană; imprimatul însuși. 2. diagramă aerologică prin repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc. (< fr.
aérogramme)
aerogramă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. – Din
aero- + [tele]
gramă.aerogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerográmă (-ro-gra-) s. f.,
g.-d. art. aerográmei; pl. aerográmeaerogramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir.
2. Scrisoare pentru poșta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. – Din
fr. aérogramme.