aerografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea aerului
1 și a proprietăților lui. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérographie.aerografie (Dicționar de neologisme, 1986)AEROGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază aerul și proprietățile lui. [Gen.
-iei. / < fr.
aérographie, cf. gr.
aer – aer,
graphein – a scrie].
aerografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROGRAFÍE s. f. disciplină care studiază aerul și proprietățile lui. (< fr.
aérographie)
aerografie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu descrierea aerului –
Fr. aérographie (<
gr.).
aerografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerografíe (-ro-gra-) s. f.,
art. aerografía, g.-d. aerografíi, art. aerografíeiaerografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea aerului
1 și a proprietăților lui. — Din
fr. aérographie.