aerofotogrammetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric și reprezintă, grafic și fotografic, porțiuni din suprafața terestră. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérophotogrammétrie.aerofotogrammetrie (Dicționar de neologisme, 1986)AEROFOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafețelor terestre și întocmirea hărților și a planurilor topografice pe baza fotogramelor aeriene. [Gen.
-iei. / < fr.
aérophotogrammétrie].
aerofotogrammetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROFOTOGRAMMETRÍE s. f. ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafețelor terestre în vederea întocmirii hărților topografice prin fotograme aeriene. (< fr.
aérophotogrammétrie)
aerofotogrammetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerofotogrammetríe (-to-gram-me-tri-) s. f.,
art. aerofotogrammetría, g.-d. aerofotogrammetríi, art. aerofotogrammetríeiaerofotogrammetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric și reprezintă, grafic și fotografic, porțiuni din suprafața terestră. – Din
fr. aérophotogrammétrie.