aerofotografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s. f. Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obținută cu ajutorul acestei tehnici. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérophotographie.aerofotografie (Dicționar de neologisme, 1986)AEROFOTOGRAFÍE s.f. Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion. [Gen.
-iei. / cf. fr.
aérophotographie].
aerofotografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROFOTOGRAFÍE s. f. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliți sau nave cosmice. (< fr.
aérophotographie)
aerofotografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerofotografíe (-to-gra-) s. f.,
art. aerofotografía, g.-d. art. aerofotografíei; pl. aerofotografíi, art. aerofotografíileaerofotografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s. f. Tehnică a fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obținută cu ajutorul acestei tehnici. — Din
fr. aérophotographie.