aerofagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROFAGÍE s. f. Act reflex caracterizat prin înghițirea, odată cu saliva sau cu alimente ingerate, a unei cantități mari de aer
1 (ducând la tulburări organice). [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérophagie.aerofagie (Dicționar de neologisme, 1986)AEROFAGÍE s.f. (
Biol.) Act reflex prin care, odată cu alimentele, pătrunde în stomac și o cantitate de aer. [Gen.
-iei. / < fr.
aérophagie, cf. gr.
aer – aer,
phagein – a mânca].
aerofagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROFAGÍE s. f. înghițire inconștientă de aer, care pătrunde în stomac. (< fr.
aérophagie)
aerofagie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROFAGÍE s. f. Act reflex care face pe unii oameni să înghită, o dată cu alimentele, o cantitate de aer (ducând la tulburări organice). –
Fr. aérophagie (<
gr.).
aerofagie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerofagíe s. f.,
art. aerofagía, g.-d. aerofagíi, art. aerofagíeiaerofagie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROFAGÍE s. f. Act reflex caracterizat prin înghițirea, odată cu saliva sau cu alimentele ingerate, a unei cantități mari de aer
1 (ducând la tulburări organice). — Din
fr. aérophagie.