aerocartografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROCARTOGRAFÍE s. f. Tehnică de întocmire a hărților și a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérocartographie.aerocartografie (Dicționar de neologisme, 1986)AEROCARTOGRAFÍE s.f. (
Tehn.) Tehnica de a face hărți și planuri topografice cu aparate de cartografiere pe bază de fotograme aeriene. [Gen.
-iei. / < fr.
aérocartographie].
aerocartografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROCARTOGRAFÍE s. f. tehnica întocmirii planurilor și hărților topografice pe bază de aerofotograme. (< fr.
aérocartographie)
aerocartografie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROCARTOGRAFÍE s. f. Tehnica întocmirii hărților și a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. –
Fr. aérocartographie.aerocartografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerocartografíe (-to-gra-) s. f.,
art. aerocartografía, g.-d. aerocartografíi, art. aerocartografíeiaerocartografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROCARTOGRAFÍE s. f. Tehnică de întocmire a hărților și a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. — Din
fr. aérocartographie.