aerocartograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme aeriene. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérocartographe.aerocartograf (Dicționar de neologisme, 1986)AEROCARTOGRÁF s.n. (
Tehn.) Aparat automat folosit la întocmirea hărților și a planurilor topografice pe bază de fotograme aeriene. [< fr.
aérocartographe].
aerocartograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROCARTOGRÁF s. n. aparat automat folosit în aerocartografie. (< fr.
aérocartographe)
aerocartograf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme. –
Fr. aérocartographe.aerocartograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerocartográf (-to-graf) s. n.,
pl. aerocartográfeaerocartograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme aeriene. — Din
fr. aérocartographe.