adăpătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație de adăpat. –
Adăpa +
suf. -ătoare.adăpătoare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație specială pentru adăpat. – Din
adăpa +
suf. -(ă)toare.adăpătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)adăpătoare f., pl.
orĭ. Loc unde se adapă vitele (jgheab saŭ loc la rîŭ).
adăpătoare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)adăpătóare, -ori, s.f. – Jgheab sau vas care servește la adăparea animalelor. – Din adăpa + -toare.
adăpătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adăpătoáre s. f.,
g.-d. art. adăpătórii; pl. adăpătóriadăpătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adăpătoare f. jghiab cu apă pentru vite.
adăpătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADĂPĂTOARE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație de adăpat. —
Adăpa +
suf. -ătoare.