adâncime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÂNCÍME, adâncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc; distanță de la suprafața sau de la gura unei adâncituri sau ape până la fundul ei; (
concr.) parte adâncă, adâncită; adânc, afunzime.
2. (
Concr.) Loc ascuns, depărtat; afund, afundătură, afundiș.
3. Fig. Tărie, forță, profunzime, intensitate.
Sentiment de o mare adâncime. –
Adânc +
suf. -ime.adâncime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÂNCÍME, adâncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc; distanță de la suprafața sau gura unei adâncituri sau ape până în fundul ei. ♦ (
Concr.) Parte scobită, adâncită.
2. Depărtare;
p. ext. loc ascuns, depărtat.
3. Fig. Profunzime, intensitate.
Sentiment de o mare adâncime. – Din
adânc2 +
suf. -ime.adâncime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adâncíme s. f.,
g.-d. art. adâncímii; pl. adâncímiadâncime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adâncime f.
1. întinderea unui lucru dela suprafață sau intrare până în fund;
2. calitatea lucrului adânc (la propriu și la figurat).
adâncime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADÂNCÍME, adâncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc; distanță de la suprafața sau de la gura unei adâncituri sau ape până în fundul ei; (
concr.) parte adâncă, adâncită; adânc; afunzime.
2. (
Concr.) Loc ascuns, depărtat; afund, afundătură, afundiș.
3. Fig. Tărie, forță, profunzime, intensitate.
Sentiment de o mare adâncime. —
Adânc +
suf. -ime.