adiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÍȚIE s. f. 1. (
Chim.) Adăugare. ◊
Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat.
2. (
Fiziol.; în sintagma)
Adiție latentă = apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma unor excitații succesive; sumație.
3. (
Mat.) Adunare. – Din
fr. addition, lat. additio.adiție (Dicționar de neologisme, 1986)ADÍȚIE s.f. (
Chim.) Adăugare. ♦ (
Mat.) Adunare. ◊
Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat; (
Fiziol.)
Adiție latentă = sumație. [Gen.
-iei, var.
adițiune s.f. / cf. fr.
addition, lat.
additio].
adiție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÍȚIE, adiții, s. f. (
Chim.) Adăugare. ♦ (
Mat.) Adunare. [
Var.:
adițiúne s. f.] –
Fr. addition (
lat. lit. additio, -onis).
adiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADÍȚIE s. f. 1. adăugare. ♦ (chim.) reacție de ~ = reacție prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată. 2. (mat.) adunare. (< fr.
addition, lat.
additio)
adiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adíție (-ți-e) s. f.,
art. adíția (-ți-a), g.-d. adíții, art. adíțieiadiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADÍȚIE s. f. 1. (
Chim.) Adăugare. ◊
Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat.
2. (
Fiziol.; în sintagma)
Adíție latentă = apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma mai multor excitații succesive; sumație.
3. (
Mat.) Adunare. — Din
fr. addition, lat. additio.