adică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÍCĂ adv. 1. Și anume, cu alte cuvinte, va să zică; adicălea, adicătelea.
2. La urma urmei, în definitiv; mai bine zis. ◊
Expr. (Substantivat)
La (o) adică sau (
reg.)
la dică =
a) la drept vorbind; ca să spun adevărul;
b) în momentul hotărâtor, la nevoie. [
Acc. și:
ádică. –
Var.: (
reg.)
adécă, dícă adv.] –
Et. nec.