adiată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADIÁTĂ s. f. v. diată.adiată (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADIÁTĂ s. f. v. diată.adiată (Dicționaru limbii românești, 1939)adiátă, V.
diată.adiată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adiată f.
pop. V.
diată: adiată nu-ți face PANN.
adiată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADIÁTĂ s.
f. v. diată.