adițional - explicat in DEX

adițional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiționale. Act adițional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionnel.

adițional (Dicționar de neologisme, 1986)
ADIȚIONÁL, -Ă adj. Adăugat ca supliment la urmă. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. additionnel].

adițional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADIȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar. 2. (chim.) de adiție. II. s. f. convorbire telefonică suplimentară față de convorbirile incluse în preț. (< fr. additionnel)

adițional (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă la urmă ca supliment. Taxe adiționale. [Pr.: -ți-o-] – După fr. additionnel.

adițional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiționale. Act adițional. ◊ Convorbire adițională (și substantivat, f.) = convorbire telefonică suplimentară în raport cu numărul de convorbiri incluse în prețul fix al abonamentului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionnel.

adițional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adiționál, -ă adj. (d. adițiune; fr. additionnel). De adițiune, adăugat: articul [!] adițional.

adițional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adiționál (-ți-o-) adj. m., pl. adiționáli; f. adiționálă, pl. adiționále

adițional (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adițional a. de adăogat: articol adițional.