adept - explicat in DEX

adept (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADÉPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte.

adept (Dicționar de neologisme, 1986)
ADÉPT, -Ă s.m. și f. Cel care se alătură convingerilor cuiva; partizan al unei teorii, al unei idei etc. ♦ Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. [< fr. adepte, cf. it. adepto < lat. adeptus – câștigat].

adept (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADÉPT, -Ă s. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. (< fr. adepte, lat. adeptus)

adept (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADÉPT, -Ă, adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Fr. adepte (lat. lit. adeptus „inițiat”).

adept (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adépt s. m., pl. adépți

adept (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adept, -ă s. f., pl. e (lat. adeptus, d. ad-ipiscor, apiscor, obțin. V. copulă, cuplet. Partizan, tovarăș al ideilor cuĭva.

adept (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adept m. cel inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe.

adept (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADÉPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al anei idei, teorii, doctrine etc — Din fr. adepte.