adenoidită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADENOIDÍTĂ, adenoidite, s. f. Afecțiune frecventă mai ales la copii (putând apărea excepțional și la adulți), provocată de o infecție microbiană sau virotică a țesutului glandular din regiunea nazo-faringiană. [
Pr.:
-no-i-] – Din
fr. adénoïdite.adenoidită (Dicționar de neologisme, 1986)ADENOIDÍTĂ s.f. (
Med.) Inflamație a țesutului glandular din regiunea nazofaringiană, frecventă la copii. [< fr.
adénoïdite, cf. gr.
aden – glandă,
eidos – formă].
adenoidită (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADENOIDÍTĂ s. f. inflamație a țesutului glandular din regiunea rinofaringiană. (< fr.
adénoïdite)
adenoidită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adenoidítă (-no-i-) s. f.,
g.-d. art. adenoidítei; pl. adenoidíteadenoidită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADENOIDÍTĂ, adenoidite, s. f. Afecțiune frecventă mai ales la copii (putând apărea excepțional și la adulți), provocată de o infecție microbiană sau virotică a țesutului glandular din regiunea nazo-faringiană. [
Pr.:
-no-i-] — Din
fr. adénoïdite.