adenom - explicat in DEX

adenom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADENÓM s. n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. – Din fr. adénome.

adenom (Dicționar de neologisme, 1986)
ADENÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a unei glande. [Pl. -oame, -muri. / < fr. adénome, cf. gr. aden – glandă].

adenom (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADENÓM s. n. tumoare benignă a țesutului glandural. (< fr. adénome)

adenom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
ADENÓM, adenoame, s. n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. – Din fr. adénome.

adenom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ADENÓM (< fr.{i}) s. n. Tumoră glandulară benignă, constituită din celule epiteliale (ex. a. hipofizar, a. mamar). □ A. toxic = formă de hipertiroidie, asemănătoare cu boala lui Basedow.

adenom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adenóm s. n., pl. adenoáme

adenom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADENÓM, adenoame, s. n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. — Din fr. adénome.