adempțiune - explicat in DEX

adempțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADEMPȚIÚNE s. f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio.

adempțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
ADEMPȚIÚNE s.f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [< fr. ademption, cf. lat. ademptio].

adempțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADEMPȚIÚNE s. f. luare în posesiune a unui beneficiu. (< fr. ademption, lat. ademptio)

adempțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adempțiúne f. (lat. adémptio, de la adémptus, luat). Jur. Revocarea unuĭ legat saŭ a uneĭ donațiunĭ.

adempțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adempțiúne (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. adempțiúnii

adempțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADEMPȚIÚNE s. f. Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. ademption, lat. ademptio, -onis.