adapta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADAPTÁ, adaptez, vb. I.
1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească.
2. Tranz. și
refl. (
Biol.) A (se) transforma prin adaptare (
2).
3. Refl. și
tranz. A (se) acomoda, a (se) deprinde, a (se) obișnui. – Din
fr. adapter, lat. adaptare.adapta (Dicționar de neologisme, 1986)ADAPTÁ vb. I. 1. tr. A transforma, a potrivi pentru a corespunde anumitor condiții, împrejurări etc. ♦ A ajusta, a potrivi.
2. refl. A se obișnui, a se deprinde. [< fr.
adapter, cf. lat.
adaptare].
adapta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)adaptá (adaptéz, adaptát), vb. – A transforma, a face să se potrivească. <
Fr. adapter. Der. (din
fr.)
adaptabil, adj.;
inadaptabil, adj.adapta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADAPTÁ vb. I. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiții. II. tr., refl. a (se) acomoda. (< fr.
adapter, lat.
adaptare)
adapta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADAPTÁ, adaptez, vb. I.
1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. ♦ A ajusta o piesă la un tot; a monta.
2. Refl. A se acomoda. –
Fr. adapter (
lat. lit. adaptare).
adapta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adaptá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
adapteázăadapta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADAPTÁ, adaptez, vb. I.
1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească.
2. Tranz. și
refl. (
Biol.) A (se) transforma prin adaptare (2).
3. Refl. și
tranz. A (se) acomoda, a (se) deprinde, a (se) obișnui. — Din
fr. adapter, lat. adaptare.adaptà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adaptà v.
1. a potrivi un lucru cu altul;
2. fig. a întrebuința potrivit cu destinațiunea sa.