adaoge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÁOGE vb. III.
v. adăuga.adaoge (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÁOGE vb. III.
v. adăuga.adaoge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adaoge (
adăoga, adăogi) v.
1. a mai pune ceva lângă altele;
2. a mai da, a mai spune. [Lat. ADAUGERE].
adaoge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADÁOGE vb. III
v. adăuga.