adăpostì - explicat in DEX

adăposti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.

adăposti (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit. – Din adăpost.

adăposti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adăpostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostésc, imperf. 3 sg. adăposteá; conj. prez. 3 să adăposteáscă

adăpostì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adăpostì v. 1. a pune la adăpost, la loc sigur; 2. a găsi adăpost, a scăpa.

adăposti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. — Din adăpost.