adâncitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. [
Var.:
adâncătúră s. f.] –
Adânci +
suf. -tură.adâncitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. – Din
adânci +
suf. -
(i)tură.adâncitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adâncitúră s. f.,
g.-d. art. adâncitúrii; pl. adâncitúriadâncitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. [Var.:
adâncătúră s. f.] —
Adânci +
suf. -tură.