adânc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADẤNC, -Ă, (
I)
adânci, adj., (
II)
adâncuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ◊
Expr. (
A ajunge, a trăi etc.)
până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial;
fig.) Profund.
A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală).
Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast.
Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior.
Suspin adânc. ♦
Fig. (Despre senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens.
3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului.
4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund.
5. Fig. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios.
6. Fig. Desăvârșit, deplin, total.
O liniște adâncă. II. S. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ◊
Expr. Din adâncul sufletului (sau
al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis.
2. (La
pl.) Depărtare mare; spațiu întins;
p. ext. loc ascuns, așezat departe. –
Lat. aduncus.adânc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADẤNC1, adâncuri, s. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior). ♢
Expr. Din adâncul sufletului (sau
al inimii, al ființei) = din tot sufletul. ♦ Prăpastie, abis;
fig. infern, iad.
2. (La
pl.) Depărtare mare; spațiu întins;
p. ext. loc ascuns, așezat departe. –
Lat. aduncum.adânc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADẤNC2, -Ă, adânci, adj.,
I. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață. ◊
Expr. (
A ajunge, a trăi etc.)
până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ◊
Fig. (Adverbial)
A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală).
Rădăcină adâncă. Pădure adâncă ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast.
Adâncul frunziș al codrului (ODOBESCU). ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior; profund.
Suspin adânc. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea profundă a corpului.
4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Jos, grav.
II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund.
Adânca erudiție a acestui dascăl (NEGRUZZI).
2. Desăvârșit, deplin, total, nemărginit.
O liniște adâncă domnea în pădure (SADOVEANU). –
Lat. aduncus.adânc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adấnc1 adj. m.,
f. adấncă; pl. m. și
f. adấnciadânc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adấnc2 s. n.,
pl. adấncuriadânc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adânc a.
1. arată volumul unei deschizături de sus până jos:
groapă adâncă; fig.
adânci bătrânețe; 2. ce se pleacă prea jos:
adâncă închinăciune; 3. ce s’ascunde într’o înfundătură:
locaș adânc; 4. anevoie de pătruns (propriu și figurat):
întuneric adânc, cugetare adâncă. [Lat. ADUNCUS, încovoiat, de unde idea de «profund»]. ║ n.
1. fund, adâncime:
codrul ’și deschide a lui adâncuri EM.;
2. fig.
adâncul sufletului.adânc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADẤNC, -Ă, (
I)
adânci, adj., (
II)
adâncuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ◊
Expr. (
A ajunge, a trăi etc.)
până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial;
fig.) Profund.
A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală).
Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast.
Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior.
Suspin adânc. ♦
Fig. (Despre senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens.
3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului.
4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund.
5. Fig. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios.
6. Fig. Desăvârșit, deplin, total.
O liniște adâncă. II. S. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ◊
Expr. Din adâncul sufletului (sau
al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis.
2. (La
pl.) Depărtare mare; spațiu întins;
p. ext. loc ascuns, așezat departe. —
Lat. aduncus.