acvamarin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACVAMARÍN s. n. Varietate limpede de beril de culoare albastru-deschis sau verzuie, folosită ca piatră prețioasă. – Din
it. acquamarina.acvamarin (Dicționar de neologisme, 1986)ACVAMARÍN s.n. (
Min.) Substanță albastră-verzuie, care este o varietate de beril, folosită ca piatră prețioasă. [< it.
acquamarina].
acvamarin (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACVAMARÍN s. n. varietate de beril, albastră-verzuie, piatră prețioasă. (< it.
acquamarina)
acvamarin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACVAMARÍN s. n. Varietate de beril de culoare albastră-deschisă sau verzuie, folosită ca piatră prețioasă. –
It. acquamarina.acvamarin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acvamarín s. n.acvamarin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACVAMARÍN s. n. Varietate limpede de beril de culoare albastru-deschis sau verzuie, folosită ca piatră prețioasă. — Din
it. acquamarina.