acustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj.,
s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (
II 1), privitor la acustică. ◊
Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni.
Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc.
Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor.
II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊
Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi.
2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din
fr. acoustique.