acustic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj.,
s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (
II 1), privitor la acustică. ◊
Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni.
Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc.
Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor.
II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊
Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi.
2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din
fr. acoustique.acustic (Dicționar de neologisme, 1986)ACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊
Cornet acustic = pâlnie care întărește sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr.
acoustique, cf. it.
acustico < gr.
akoustikos – relativ la sunet].
acustic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACÚSTIC, -Ă I.
adj. referitor la acustică. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor. 2. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor. 3. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere. (< fr.
acoustique)
acustic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj. Privitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊
Cornet acustic = mică pâlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele care au auzul slab. –
Fr. acoustique (<
gr.).
acustic (Dicționaru limbii românești, 1939)*acústic, -ă adj., (vgr.
akustikós). Relativ la auz:
nerv acustic. Cornet acustic, cornet care adună sunetele ca să le auzĭ maĭ bine. S. f., pl.
ĭ. Fiz. Știința sunetelor; felu cum se aud sunetele uneĭ sălĭ:
acest teatru are o acustică bună. Adv. Din punct de vedere acustic.
acustic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acústic adj. m.,
pl. acústici; f. acústică, pl. acústiceacustic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acustic a.
1. privitor la auz:
nerv acustic; 2. care servă a produce sau transmite sunetele:
tub acustic.acustic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj.,
s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊
Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni.
Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc.
Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor.
II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊
Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi.
2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. — Din
fr. acoustique.