aciola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACIOLÁ, aciolez, vb. I.
Refl. (Rar) A se aciua. –
Cf. aciua.aciola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aciolá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3
se acioleázăaciola (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACIOLÁ, aciolez, vb. I.
Refl. (Rar) A se aciua, a se oploși, a se stabili. [
Pr.:
-cio-] –
V. aciua.aciola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!aciolá (a se ~) (rar)
(-cio-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se acioleázăaciola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACIOLÁ, aciolez, vb. I.
Refl. (Rar) A se aciua. —
Cf. a c i u a.