acioală - explicat in DEX

acioală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. – Aciola (derivat regresiv).

acioală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
acioală, acioale s. f. (intl.) fată sau femeie urâtă

acioală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. [Pr.: -cioa-] – Postverbal al lui aciola.

acĭoală (Dicționaru limbii românești, 1939)
acĭoálă f., pl. e (d. acĭolez). Adăpost, refugiŭ (Iov. 148).

acioală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acioálă (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. acioálei; pl. acioále

acioală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acioală f. 1. șatră pentru vite; 2. fig. adăpost acoperit: acioală omenească. [Derivat din aciua].

acioală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. — Din aciola (derivat regresiv).