achizitor - explicat in DEX

achizitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACHIZITÓR, -OÁRE, achizitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu procurarea de produse sau de materiale. – Achizi[ție] + suf. -tor.

achizitor (Dicționar de neologisme, 1986)
ACHIZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu achiziționarea de produse și de materiale. [< achizi(ție) + -tor].

achizitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
achizitor, achizitori s. m. (intl.) hoț

achizitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACHIZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă de achiziționarea de produse și de materiale. (< germ. Akquisitor)

achizitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACHIZITÓR, -OÁRE, achizitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu procurarea de produse și de materiale. – Fr.acquisiteur (lat. lit. acquisitor, -oris).

achizitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*achizitór, -oáre adj. (lat. acquisitor V. in-chizitor). Care face aderențĭ, abonațĭ, partizanĭ.

achizitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
achizitór s. m., pl. achizitóri

achizitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
achizitor m. cel ce face aderenți la o societate, abonați la o publicațiune.

achizitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACHIZITÓR, -OÁRE, achizitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu procurarea de produse sau de materiale. — Achizi[ție] + suf. -tor.