achizitiv (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din
fr. acquisitif.achizitiv (Dicționar de neologisme, 1986)ACHIZITÍV, -Ă adj. Referitor la achiziție; care permite o achiziție. [Cf. fr.
acquisitif].
achizitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr.
acquisitif)
achizitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din
fr. acquisitif.achizitiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*achizitív, -ă adj. (lat.
acquisitivus).
Jur. De achizițiune, care duce la achizițiune (la proprietate):
prescripțiune achizitivă.achizitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. — Din
fr. acquisitif.