achiesare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (Rar)
1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție.
2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [
Pr.:
-chi-e-] –
V. achiesa.achiesare (Dicționar de neologisme, 1986)ACHIESÁRE s.f. (
Jur.) Acord la o anumită anchetă sau propunere; recunoaștere de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune juridică. ♦ Renunțare la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [<
achiesa].
achiesare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)achiesáre (
livr.)
(-chi-e-) s. f.,
g.-d. art. achiesắrii; pl. achiesắriachiesare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACHIESÁRE, achiesări, s. f. (
Livr.)
1. Recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție.
2. Renunțare la atacarea unei hotărâri a justiției. [Pr:
-chi-e-] —
V. achiesa.