acest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÉST, ACEÁSTĂ, acești, aceste, adj. dem. (antepus)
1. (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spațiu sau timp, de vorbitor)
Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Care este în curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat).
Anul acesta. [
Gen.-
dat. sg.:
acestui, acestei, gen.-
dat. pl.:
acestor] –
Lat. *ecce-istu, ecce-ista.acest (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACÉST, ACEÁSTĂ, acești, aceste, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) apropiat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma
acesta, aceasta)
Acest deal. Casa aceasta. [Gen.-dat.
sg. acestui, acestei, gen.-dat.
pl. acestor; (când are forma
acesta, aceasta) gen.-dat.
sg. acestuia, acesteia, gen.-dat.
pl. acestora. –
Var.:
acésta, aceásta adj. dem.] –
Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.acest (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)acést, adj. și
pron. –
Aceasta, pron. f. (cu sens de neutru):
după aceasta, apoi;
afară de aceasta, pe deasupra, în plus. –
Var. (
Mold.)
aest (
înv.),
cest. Mr. aestu, aistu, megl. țista, istr. țăsta. Forme ale
adj. antepus:
acest (
f. această),
gen. acestui (
f. acestei);
pl. acești (
f. aceste), gen
acestor. Ca
adj. postpus și ca
pron., i se adaugă -
a enclitic,
cf. acel. <
Lat. *
eccum istum (Pușcariu 11; Candrea-Dens., 103; REW 4553; DAR;
cf. Sandfeld,
Syntaxe, 154-9);
cf. it. questo, v. fr. cest (
fr. ce),
v. sp. aquesto. Pentru -
a, cf. acel. Der. acestași, adj. și
pron. (acesta însuși), cu -
și, cf. același; acestălalt, adj. și
pron. (cestălalt),
cf. Iordan,
BF, VI, 150.
acest (Dicționaru limbii românești, 1939)acést, aceástă pron. demonstrativ, pl.
acești, aceste (lat.
eccu-iste). Arată persoana orĭ lucru apropiat, în opozițiune cu
acel; acest om, omu acesta; această femeĭe, femeĭa aceasta; aceștĭ oamenĭ, oameniĭ aceștia; aceste femeĭ, femeile acestea. De asta, pentru asta, de aceĭa, pentru aceĭa.
După asta, după aceĭa.
Între acestea, în timpu acesta.
acest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acést adj. pr. antepus
m. (~ om), g.-d. acéstui, pl. acéști; f. aceástă, g.-d. acéstei, pl. acéste; g.-d. pl. m. și
f. acéstoracest (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acest pr. deseamnă o persoană sau un lucru mai apropiat, în opozițiune cu
acel: acest om; absolut:
acesta. [Lat. ECCISTUM].
acest (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÉST, ACEASTĂ, acești, aceste, adj. pron. dem. (antepus)
1. (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spațiu sau timp, de vorbitor)
Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Care este în curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat).
Anul acesta. [Gen.-
dat. sg.:
acestui, acestei, gen.-dat.
pl.:
acestor] —
Lat. *ecce-istu, ecce-ista.