acces (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCÉS, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a pătrunde, drept de ajunge până într-un loc sau până la o persoană;
p. ext. intrare. ◊
Cale (sau
drum, șosea)
de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc.
Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc. ◊
Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva.
2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă, și care se repetă de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești. – Din
fr. accès, lat. accessus.acces (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACCÉS s.n. ~
3. (Inform.) Proprietate a sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
acces (Dicționar de neologisme, 1986)ACCÉS s.n. 1. Posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (
Med.) Simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli. ♦ (
Fig.) Izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
3. (
Cib.) Proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației. [Pron.
ac-ces, pl.
-se, -suri. / < fr.
accès, cf. lat.
accesus <
accedere – a sosi, a ajunge].
acces (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)accés (-se), s. n. – Posibilitate de a pătrunde; intrare.
Fr. accès. –
Der. (din
fr.)
accesibil, adj.;
accesoriu, adj.;
accesorii, s. f. pl.;
inaccesibil, adj.acces (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCÉS1 s. n. Posibilitate, drept de a ajunge până într-un loc sau pâna la o persoană. ♢
Cale (sau
drum, șosea)
de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc.
Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc.–
Fr. accès (
lat. lit. accessus).
acces (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCÉS2, accese, s. n. Ivire sau revenire a unei stări acute de boală. ♦ Izbucnire a unei stări sufletești trecătoare. –
Fr. accès (
lat. lit. accessus).
acces (Dicționaru limbii românești, 1939)*accés n., pl.
e (lat.
accéssus). Intrare:
acces greŭ. Fig. Izbucnire, atac:
acces de frigurĭ, de nebunie, de mînie. V.
toană.acces (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)accés1 (intrare)
s. n.,
pl. accésuriacces (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)accés2 (atac, izbucnire)
s. n.,
pl. accéseacces (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acces n.
1. intrare:
port de un acces ușor; 2. apucare de boală:
acces de friguri; 3. fig. mișcare subită și trecătoare:
acces de mânie.