absorbție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului.
2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊
Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor.
3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [
Var.:
absorbțiúne s. f.] – Din
fr. absorption, lat. absorptio, -onis.