absciziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)absciziúne s. f. extirpare a unui organ al corpului. (< fr.
abscision, lat.
abscisio)
absciziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. (
Med.) Tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. abscission.absciziune (Dicționar de neologisme, 1986)ABSCIZIÚNE s.f. Extirpare a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pron.
-sci-zi-u-, pl.
-ni. / cf. fr.
abscision, lat.
abscisio].
absciziune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. Extirpare prin tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [
Pr.:
-zi-u-] –
Fr. abscission (
lat. lit. abscissio, -onis).
absciziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSCIZIÚNE s.f. v.
abscizie.absciziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*absciziúne f. (lat.
abscísio, -ónis. V.
inciziune). Retezare, amputare a uneĭ părțĭ fără os.