abolire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de
a aboli și rezultatul ei; abolițiune. –
V. aboli.abolire (Dicționar de neologisme, 1986)ABOLÍRE s.f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. [<
aboli].
abolire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de
a aboli.abolire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abolíre s. f.,
g.-d. art. abolírii; pl. abolíriabolire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de
a aboli și rezultatul ei; abolițiune. —
V. aboli.