șovăĭală - explicat in DEX

șovăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘOVĂIÁLĂ, șovăieli, s. f. Nesiguranță în mers, în mișcări; fig. lipsă de hotărâre, ezitare în acțiuni, în atitudini. ◊ Loc. adv. Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit. – Șovăi + suf. -eală.

șovăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șovăiálă s. f., g.-d. art. șovăiélii; pl. șovăiéli

șovăială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘOVĂIÁLĂ, șovăieli, s. f. Nesiguranță în mers, în mișcări; fig. lipsă de hotărâre, ezitare în acțiuni, în atitudini. ◊ Loc. adv. Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit. — Șovăi + suf. -eală.

șovăĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
șovăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a șovăi.